De ce? Pentru ca urasc aceasta prostitutie intelectuala, pentru ca m-am saturat sa nu am niciodata timp sa mananc la pranz si sa ma impiedic de adidasii de pe hol, pentru ca cele doua ore se transforma in trei sau mai multe, caci pe mine ma intereseaza mai mult decat pe copii cum sunt folositi banii parintilor, pentru ca responsabilitatea este enorma, parintii considerand ca ,daca ii pregatesc suplimentar pe copii, restul e treaba profesorului, de parca poti sa-i spargi teasta elevului si sa-i bagi cartea cu forta. Repeti de o suta de ori acelasi lucru, constati ca pana data viitoare au uitat, o iei de la capat, faci fise si teste, investesti in culegeri si carti, corectezi – e o alta scoala.
De ce se fac meditatii? Simplu: pentru ca nu te poti ocupa in clasa de 36 de elevi; reformele astea de care se face atata caz ne-au intors la anii ’80, cand eram patruzeci de insi in clasa. Ce performanta poti face, ca ma simt ca si cum as lucra in acord global, sunt obligata sa pun un anume numar de note, deci o evaluare obiectiva, corecta si ritmica nu intereseaza pe cei care au hotarat asta, sa lucrezi diferentiat cand ai atatia elevi devine o utopie. In plus, cum sa nu-ti trimiti copiii la meditatii, cand programele de admitere la multe facultati au ramas ca pe vremea mea, desi cele din preuniversitar s-au schimbat de cateva ori? Limba romana se cere la o gramada de facultati, dar in liceu se fac doar niste ore de cultivare a limbii si de comunicare, insuficiente pentru un examen serios. Stiu de la colegi care predau istorie ca pentru Academia de Politie trebuie sa faci o sinteza din toate manualele aflate pe piata si e clar ca elevul nu poate face asta singur. Limba straina, sper ca sunteti de acord, nu se poate face la nivel superinalt in clasa, unde ai elevi de nivel diferit. De fapt, datoria ta de profesor este sa pregatesti elevii pentru bacalaureat, nu sa urmaresti programele de facultate.
Acum a mai aparut o tampenie: nu mai ai voie sa faci meditatii cu elevii de la clasa sau chiar din scoala. Ma gandesc sa caut niste doritori prin Canada sau la Vascauti. Nu stiu altii cum sunt, dar eu ma simt profund jignita; nu mai exista prezumtia de obiectivitate? Chiar credeti ca toti suntem lipsiti de caracter si dam note in functie de cine vine sau nu la meditatii sau ca le dam acasa subiectele la teza? Nu neg ca se-ntampla, dar nu ne bagati pe toti in aceeasi oala… Si in invatamant e ca peste tot, ca in politica, de exemplu: padure fara uscaturi nu se poate.
Imi place insa ca au lasat o portita, ca la noi nu conteaza decat forma, nu si fondul: daca nu esti platit, poti pregati cati elevi doresti. Vreau sa-l vad pe Procopie acesta, cu mentora lui cu tot, d-na Andronescu, facand munca voluntara. Au oare impresia ca n-avem ce face acasa? Le fac o propunere: dati-mi voi un salariu decent, care sa-mi permita sa nu mai iau carti pe datorie si adio meditatii, ca nu le face nici naiba de drag, ci de nevoie.
Si mai trebuie sa le spun ceva celor care-si dau ochii peste cap in contra meditatiilor in scoala romaneasca: habar n-aveti cum e sa nu-ti vina elevii cate o saptamana-doua, sa vina si sa nu-ti aduca banii, sa uite sa-i mai aduca vreodata, sa platesti la stat mai mult decat ai luat, inclusiv pe vacante, cand poti cel mult sa meditezi catelul sa-ti aduca papucii. Am incercat si cu sistemul cu chitante si balanta, dar a trebui sa angajez un contabil… si n-a mai ramas nimic. Ma intreb daca-si bat joc de noi si de capul nostru, ca nu-i de ajuns sa fii profesor ca sa faci meditatii, trebuie sa fii si bun. Nu se pune asta, nu?
Oricum, dupa ani de distractie cu meditatii, mai am zece ani de plata la apartament, am platit sapte ani rate la o masina second hand, ma dau de ceasul mortii cand pleaca fiica-mea la facultate, ma rog sa nu moara nimeni, ca e scumpa de tot moartea, si merg in concediu o data la doi-trei ani. Domnul Procopie, doamna Andronescu, nu vreti sa facem schimb ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu