Foarte cunoscutul film al lui
Guy Richie trimite cu gandul la actiune, pericol si adrenalina, la gangsteri si
baieti buni, la bine si rau aflate in eterna lupta, asa, cam ca in basme, minus
victoria obligatorie a binelui. Ei bine, la toate cele enumerate mai sus ma
trimite cu gandul si meseria de profesor. Sa le luam pe rand…
Multe jocuri ne
asteapta sa le redescoperim, uneori cu placerea, alteori cu ciuda din
copilarie. Mie imi place in mod deosebit ascunsea, zisa si mijoarca, joc ce-i are
ca protagonisti pe elevi si – pe cine altcineva? - profesori. Cand toata
clasa chiuleste si doar premiantul acesteia (tocilarul, cum ii spun colegii)
ramane, putem spune ca urma scapa turma, cand elevul X e vazut de prof dupa ce
n-a binevoit sa vina la prima ora (era prea devreme, prea frig, prea-prea) si
se ascunde dupa altii pe hol, vorbim despre ascunsea combinata cu fuga pe
cocotate, iar cand “ascunsul” e descoperit si intrebat…de una, de alta,
mijoarca face frumoasa pereche cu “Flori, fete, filme sau baieti”. Tocmai
de-aceea imi place mie jocul asta, ca se poate combina cu altele.
Distractiv este si
“Alba-neagra” cu manuale sau fituici, mai ales varianta din urma, care ofera
elevului sansa de a fi creativ, de a deveni un nou Ioseffini, deci un mare
prestidigitator . Adicatelea – uite fituica, nu e fituica.
De “Spanzuratoarea” va
amintiti? Varianta din clasa a jocului e minunata. Profesorul intreaba si, daca
elevul nu stie, incepe sa-i ofere raspunsul pe litere. Uneori, victima
ascultarii ajunge la stadiul turnarii benzinei, alteori chiar se aprinde
chibritul ucigas, iar in cazurile tragice de nestiinta avansata i se da foc
atarnata de craca, ca oricum era in pom (victima, nu craca, pentru aceasta din
urma situatia fiind normala). Dar despre jocuri
scolaresco-profesorale am putea scrie romane, asa ca sa vedem cine incaseaza poturile. De obicei, elevii, iar acestea constau intr-o suma de note proaste si de
absente, in cazuri limita ajungandu-se la corigenta. Cine nu risca nu castiga,
nu? In situatia de fata sper sa se castige mintea de pe urma a romanului.
Dupa incasarea
poturilor, urmeaza schimbul de focuri intre copiii jucausi
(sau jucatori) si parinti. Adrenalina la maximum, dramatism (a se citi lacrimi
si promisiuni), incercari de evadare din casa parinteasca devenita o alta
Bastilie, planuri de razbunare cand va veni timpul curateniei generale, care
necesita o alianta pentru a fi data gata.
Aceasta este prezentarea in
nota comica, justificata de mica vacanta care ne asteapta, a unor situatii nu
prea amuzante: chiulul, fraudarea, minciuna, conflictele parinti-copii,
profesori-elevi. Dar, vorba lui Geo Dumitrescu, “De ce sa ne gandim la lucruri
triste acum?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu