Apoi discutia a luat-o pe alt fagas, naiba stie cum s-a produs saltul, ca e ca in filmele psihologice – daca pierzi o secventa nu mai pricepi nimic – si a inceput o ampla dezbatere despre ce bune sunt programele scolare in Spania si cum nu trebuie elevii sa memoreze nimic, ci sa invete din experienta si din urmarirea naturii, a oamenilor etc. Doamne, atatea cretinisme spuse pe un ton doct n-am auzit de vreo cateva zile. Moderatoarea, antipatica de-ti vin ganduri criminale si cunoscatoare a tot ce misca in invatamant, desi nu e domeniul ei si nici copii la scoala n-are, ne spune ca, pentru a invata legea lui Arhimede, spaniolii cei micuti sunt dusi la piscina, nu pusi sa memoreze legea in cauza. Stau, ma gandesc, ma framanta incapacitatea mea de-a pricepe: numitul Arhimede facea o baita in cada, apa a dat pe dinafara, tipul s-a prins cum e cu corpul scufundat in apa si cu forta care-l impinge de jos in sus, egala cu volumul de lichid dislocuit, si striga fericit “Evrika!”. Abia astept sa vad un copil descoperind asta intr-o piscina, din care trupul lui micut revarsa apa peste margini, asigurand locul de munca pentru doua femei de serviciu si doi producatori de materiale de curatat. Eu nu stiu sa inot, piscine nici nu erau pe vremea cand mergeam la scoala, dar legea grecului o stiu si-acum, ca si multe alte formule, teoreme, leme, pe care – la nevoie – ma descurc sa le folosesc la rezovarea unei probleme, desi am terminat liceul acum 30 de ani si predau romana.
Am mai inteles ca elevului trebuie sa-i arati un copac si el va invata ce este acela un cilindru (?!), dar eu zic ca-i mai simplu sa astepti sa se termine sulul de hartie igienica, ca tot un cilindru este si ruloul acela pe care fusese infasurata hartia, sau – pentru a imbina utilul cu placutul – sa-l duci pe copil sa-i dai la cofetarie un rulou cu frisca sau cu vanilie, spunandu-i:” Dragalasule, nu uita, tu papi acum un cilindru cu crema.” Vedeti ce idei bune am, abia astept sa ma coopteze cineva in gasca asta ce reformeaza invatamantul (si turismul, IMM-urile etc.).
Problema care apare, una mica de tot insa, e ce fac elevii acestia mai tarziu, cand trebuie sa dea bacalaureat si examenele din facultate. Abia astept s-o vad pe doamna Udrea, de exemplu, explicandu-le studentilor, in natura sau pe strada, relatiile politice interne si externe. Va fi interesant. A, si mai am o nelamurire: daca tot e asa de bine cum se face scoala in strainezia, de ce au toate filmele dublate, de ce nu-si cunosc propria istorie, de ce nu vorbesc intr-un procent semnificativ o limba straina si de ce mama naibii importa inteligenta de la noi, organizand targurile alea de munca, ca nu toti romanii culeg capsune sau fac menajul. E drept insa ca afara toti stiu cum arata un curcan si cum se mulg vaca si capra, ca si astea erau aspecte discutate ca fundamentale intru formarea ca personalitate a copiilor nostri.
Nu inteleg de ce criticati aspectul practic al invatamantului din afara. E clar superior din punct de vedere al rezultatelor.
RăspundețiȘtergereRecunosc, exemplul cu cilindrul e prost. Insa fizica, chimia si biologia, de exemplu, se fac cel mai bine in laborator, nu printre carti. Asta e sigur.
Si nu e numai cazul materiilor "stiintifice". Nu inteleg de ce la istorie se preda si se invata dintr-o carte. Dintr-una singura. Nu cred ca a existat vreodata un istoric pe lumea asta care sa foloseasca o singura carte. Asa ca in loc sa ne faca relatarea amanuntita a unui eveniment, ar putea mai bine sa ne furnizeze pur si simplu sursele si sa ne lase sa tragem singuri concluziile. Poate asa am mai gandi si noi, cine stie?
In cazul asta nici macar dimensiunea bugetului nu se poate folosi ca argument. Un manual poate sa contina la fel de bine fragmente din texte de lege, fotografii, explicatii ale unor experti in diferite domenii, statistici sub diferite forme, afise de propaganda politica si, in general, izvoare istorice, in loc de o poveste discontinua spusa pe un ton monoton si cu iz comunist.
Asta e parerea mea. E mai usor sa retii ceva daca chiar tu ai „descoperit” acel lucru. Sper sa-mi raspundeti, pentru ca nu cred v-am inteles punctul de vedere. Ce fel de sistem educational doriti dumneavoastra?
Buna ziua! Eu nu critic sistemul practic al invatamantului de afara, ci formele fara fond, faptul ca se preia ceva de pe alte meleaguri, fara sa se tina cont de situatia de-aici. Spuneti ca fizica,biologia, chimia se fac mai bine in laborator si sunt de acord, dar va intreb daca ati vazut cum arata laboratoarele in scolile mai rasarite, ca acelea din sate sau comune nici nu intra in discutie.In plus, cu tot respectul, n-ai ce face in laborator daca nu stii teorie. Poti face o problema fara sa stii teorema? Sa inteleg ca s-au demonetizat cartile, ca dupa mii de ani au devenit desuete?
RăspundețiȘtergereCu istoria este alta poveste. Nu stiu de ce credeti ca se preda dintr-o singura carte, nici nu se poate, pentru ca istoria s-a transformat intr-o povestioara, nu e nimic comunist aici, Stefan cel Mare este expediat intr-o pagina; cu cat li se da mai putin elevilor, cu atat vor invata mai putin, lucru care se vede in gradul de promovare a examenelor. Plus ca istoricul e una, iar profesorul de istorie si elevul sunt alta.
Ce sistem educational vreau? Unul coerent, in care sa nu se schimbe schimbarea anterioara fiindca a venit alt ministru, in care examenele sa faca realmente diferenta intre elevi si sa nu mai intre la liceu insi cu media 9,80 in cei patru ani de gimnaziu, dar cu 4 la Evaluarea Nationala, insi pe care trebuie sa-i fac sa ia bacalauretul. Vreau un sistem care sa ma lamureasca de ce mi se cere sa predau intr-un fel, dar examenele se dau cam ca pe vremea mea. Vedeti, la bac nu-i intreaba nimeni pe elevi ce parere au despre aia sau aia, li se cer eseuri, teorie, probleme. Nici macar nu li se cer lucrari de laborator...In plus, ca sa judeci cu capul tau, sa-ti formezi o parere, trebuie sa citesti mult pe tema respectiva, asta pornind de la ideea ca nu poti vorbi despre aspecte stiintifice, culturale etc. ca despre fotbal sau politica, nu-ti poti da,pur si simplu, cu parerea. E invatamant, nu cafenea literara.
Cu stima, Mihaela Marin
Scuzati-ma pentru intarziere. Copiat din strainatate sau conceput in Romania, atat timp cat sistemul e implementat cu cap si adaptat nevoilor noastre, e bun. Faptul ca deocamdata nu este bun nu schimba asta. Oricum, mai nimic nu e adaptat in Romania. Problema e, cred eu, ca romanii nu isi pun intrebarea „In ce scop?”. Nici macar nu inteleg pe deplin nevoile populatiei. Nu inteleg care sunt lucrurile importante pentru o comunitate, pentru un popor, ca ansamblu.
ȘtergereEvident, nu spun ca in afara cartile sunt eliminate si nu sugerez ca la noi ar trebui sa fie. Spun doar ca ar trebui sa ne punem cu totii intrebarea „In ce scop?” si ca profesorii ar trebui sa ii ajute pe elevi sa gaseasca raspunsul la aceasta intrebare. In exemplul cu laboratoarele, vroiam sa spun ca ar trebui sa incepi in laborator. Sa amesteci doua solutii si sa obtii o a treia, cu proprietati diferite. Deabea aici intervine teoria: explici ce ai observat, afli de ce scoate fum, sau de ce e verde, sau ce e precipitatul care se depune pe fundul paharului. De acolo generalizezi. Pornesti de la empiric ca sa ajungi la teoretic. Stiu, poate parea ilogic, dar nimanui nu ii place sa toceasca pagini intregi de formule, fara sa inteleaga despre ce e vorba si fara sa realizeze ca intr-o zi e posibil sa aiba nevoie de ele. Daca elevii ar intelege de ce sunt la scoala, ar fi mai usor pentru toata lumea.
E adevarat ca un profesor de istorie nu e un istoric, dar sub nici o forma nu ar trebui sa fie un povestitor, si nici sa incerce sa faca pe wikipedia. Ar trebui sa fie un ghid. Sa ajute copii sa inteleaga, nu sa ii bombardeze cu informatii care li se par nefolositoare. Sa ii indrume: „De ce Zidul Berlinului reprezinta opozitia intre doua ideologii?”. Copii raspund, profesorul ii impinge intr-o anumita directie: „Amintiti-va cand a fost ridicat zidul.” sau „Cine sustinea statele de fiecare parte a zidului?” sau „Pe ce planuri exista opozitia asta?”. Felul asta de ore nu numai ca incurajeaza activitatea elevilor (practic ii obliga sa fie activi, isi redacteaza singuri lectia), dar ii face si sa gandeasca, sa inteleaga mai bine conceptele, si ce se intampla „in spatele cortinei”. Trebuie pur si simplu sa vrea sa afle lucrurile respective. Sau cel putin sa nu le deteste. Si programa in sine trebuie sa fie inteligent alcatuita, sa le deschida niste porti, sa le ofere niste aptitudini, nu niste lectii pe caiet, care o sa ramana pe caiet in cele mai multe cazuri. Cand vorbeam de comunism ma refeream la treaba de mantuiala, facuta in graba, care obliga elevii sa invete in loc sa ii faca sa vrea sa invete.
„E invatamant, nu cafenea literara.” Sa nu uitam, totusi, aspectul educational. Eu personal, pretuiesc mai mult educatia decat invatatura (pe care o consider imperativa). Copii isi dau seama ca in timpurile astea sistemul de invatamant nu poate concura cu internetul, cu wikipedia. De aceea il considera inutil. Si intr-o anumita masura chiar au dreptate. Sistemul de educatie si de invatamant ar trebui, in viziunea mea, sa deschida apetitul pentru cunoastere. Ar trebui, de asemenea sa ofere tuturor un set de aptitudini, niste mijloace prin care isi vor putea satisface apetitul acesta, dupa ce au primit diplomele. Degeaba indesi in capetele a 3824000, populatia scolara 2011/2012, o lectie despre Stefan cel Mare. Multi dintre ei o sa isi aminteasca, vag, doar numele. Trebuie doar sa ii faci sa inteleaga importanta unor astfel de cunostinte, sa ii faci sa vrea sa afle, sa ii motivezi, si o sa afle singuri. Si sa nu ignoram aspectele pozitive ale unei cafenele literare, cele care pot fi aplicate si unui curs, cum ar fi interactivitatea sau cooperarea.
ȘtergereSunt de acord cu dumneavostra cand ziceti ca partea administrativa e pe butuci. Dar cred ca asta e si vina noastra, a fiecaruia dintre noi, profesori, elevi si parinti, a romanilor. Birourile de la minister ar trebui sa fie inundate de scrisori. Ar trebui sa primeasca petitii cu milioane de semnaturi, ar trebui sa fie confruntati cu greve si manifestatii. Vina nu e numai a ministerului. Odata cu democratia a venit si responsabilitatea. Ei nu au ce sa faca fara noi. Noi, toti cei 20 de milioane, sau cati mai suntem, trebuie sa miscam lucrurile. Nu numai ca e dreptul nostru. E si responsabilitatea noastra. De asta m-a frapat putin opozitia pe care ati facut-o intre aspectele stiintifice sau culturale si cele sportive sau politice. Consider ca aspectul politic nu e abordat destul in scoli si ca in rest politica e privita ca ceva negativ. Poate e din cauza dezordinii si mizeriei care o caracterizeaza acum, sau poate ca e mostenirea comunismului, dar trebuie sa intelegem ca odata si odata va trebui sa ne desteptam si sa luam in maini destinul tarii asteia, care a ramas, defapt, necarmita de la caderea lui Ceausescu.
Stiti, domnule Oprea, noi nici macar nu suntem in absolut dezacord, doar pe ici, pe colo vedem lucrurile (usor) diferit. Discutiile astea sunt constructive, cel putin pentru noi doi si pentru cine mai citeste. Sa stiti ca eu una abordez si aspectul politic, mai ales ca nu sunt inregimentata, asa ca pot privi lucrurile obiectiv. De exemplu, cand fac "Morometii", ridic problema raporturilor om-istorie si a consecintelor pe care le are ignorarea realitatilor istorice, trec firesc la "Cel mai iubit dintre pamanteni" si discut despre obsedantul deceniu, ii pun sa caute informatii despre acesta si despre scriitorii ucisi la comanda politica. Le dau apoi lectura suplimentara "Bietul Ioanide", ii oblig sa citeasca, altfel va dati seama ca n-ar face-o, discutam romanul si ridicam si alte probleme, cum ar fi miscarea legionara, rolul artistului intr-o lume"pe dos"etc. Ma stradui sa le deschid orizontul, sa-i fac sa gandeasca, sa inteleaga ca nici conformismul tampit, nici revolta de dragul revoltei nu rezolva nimic. Ma stradui, dar cati credeti ca pricep? E drept ca, daca 5 elevi pricep si aplica ce le spui, e o mare realizare. Sa nu credeti ca invatamantul inseamna ca proful sa dicteze ca televizorul si copiii sa scrie, ca nu e asa. Se si dicteaza, desigur, scripta manet, dar numai dupa ce se discuta subiectul pe toate partile, se fac legaturi si trimiteri etc. Sau, cel putin, eu asa fac.
RăspundețiȘtergereIn ce priveste scrisorile, mail-urile, recomandarile facute la minister, va spun sincer ca m-am saturat de 25 de ani sa tot trimit - colegii mei o fac si ei - dar pe cine intereseaza? Nu ne consulta nimeni in privinta programelor, a evaluarii, a cauzelor abandonului scolar.. Acum au iesit si cei care au facut facultatea "pe dosare", iar ei stiu prea putine (nu toti, desigur) ca sa fie formatori de opinie, educatori cu adevarat. Ministerul e fericit ca mergem la serviciu in ciuda salariului de mizerie si gata. Uitati ce-am facut vreo cativa dintre cei de la colegiul nostru: am infiintat un supliment cultural on-line, un supliment la Gazeta de Dambovita, care are in jur de 3500 de cititori pe week-end, citit de multi actuali si fosti elevi, in care incercam sa facem ceva pt. tineri si nu numai. Daca aveti vreme, intrati si cititi, apoi spuneti-mi ce parere aveti. Chiar ma intereseaza. Eu am acolo doar trei articole, fiindca am fost cooptata mai tarziu, din motive de sanatate. Putem discuta pe mail, daca doriti, nu pe commentul de la blog. Mi se pare mai amical asa.Va doresc toate cele bune si sper sa ne mai "auzim".